dimineata, corespondenta de la unirii, scara rulanta, coborare: in fata mea un cuplu, el si ea. tacere.
ea ii ia mana, el si-o retrage. ea incearca din nou, el se scutura nemultumit.
tacere in continuare.
mainile intinse pe langa corp.
la un moment dat ea ridica din nou bratul intr-o noua incercare de a-i lua mana... renunta in ultimul moment.
mi s-a parut un gest de o tristete extrema, atat de greu de digerat incat am facut tot posibilul sa raman in urma celor doi, sa nu le vad ochii.
vineri, februarie 16, 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)