lectia strazii
pe magheru- un cersetor. femeie. batrana.
statea.
nu zicea nimic, doar statea garbovita langa un perete.
era in drumul meu, dar o observasem de departe.
in fata mea, o domnisoara mergea in aceeasi directie cu mine, deci se indrepta si ea spre batrana. si o vad cum incepe sa-si scotoceasca poseta.
batrana o vede si incepe sa se agite- cu siguranta urma sa primeasca ceva.
distanta dintre ele continua sa se micsoreze.
ajung una langa alta, domnisoara se opreste, continua sa scotoceasca.
numai ca... probabil n-avea marunt.
si pleaca.
daca ai fi vazut expresia batranei...
nu despre asta e vorba mai sus, dar primul gand care mi-a trecut atunci prin minte a fost: cand crezi ca nu mai exista nici un prag al umilintei pe care sa nu-l fi trecut, brusc se mai deschide sub tine un hau. si ar fi bine sa nu-l anticipezi, sa nu te legi de nici un mal; totul se surpa pana la urma.
tot ce mai poti face e sa incerci sa ramai mereu cu fata spre cer.
