JURNAL DE BORD

24 iulie 2007

In momentul asta mai sunt fix 50 de zile, 14 ore si patruzeci de minute pana cand primul om din neamul meu zboara la Khatmandu.
Da, este vorba de mine!!!
Biletele au fost cumparate astazi, inca nu le-am vazut, dar il cred pe cuvant de domnu' coechipier.

Acuma ce sa spun? Nu mai am nici o scuza: vreau, nu vreau, trebuie sa plec, cu ce am cu ce n-am si, pe cat posibil, sa nu ma fac de ras.

Desi trebuia sa fac asta inca de acum douazeci si...ceva de ani, trebuie sa incep sa mananc sanatos (adio ochiuri prajite si pe-o parte si pe alta), sa alerg si, probabil... multe altele, dar nu vreau sa ma deprim insistand pe chestiile astea acum.

E un moment aniversar, iar astazi, cu voia voastra tin sa multumesc parintilor mei ca s-au intalnit, ca s-au indragostit, c-au fost sanatosi la cap si trup si m-au facut (desi acum au ceva indoieli. relativ la sanatatea lor de-atunci. la cap); sora-mii ca m-a enervat cand eram copil, de-am plecat de-acasa si-am ajuns la Bucuresti unde, iata, se scrie istoria!
Si sa multumesc sponsorilor pentru bunavointa... ok, ok, imi pastrez speech-ul pentru cand ma intorc!

Nu stiu cum voi fi pe 15 Octombrie, dar azi, 24 iulie, anul lui Dumnezeu, 2007, sunt mega-fericita!!!