Schimbarea la fata

M-am gandit eu mult (nu prea mult, ca nu-mi sta in obicei) si am luat hotararea ca trebuie sa iau o hotarare. Sa ma mut. Cu catel si purcel si, mai ales, cu poze cu tot...dincolo:

Va astept... acolo :)

...

Am auzit de curand o poveste despre niste cowboy care au capturat niste capetenii indiene si le-au dus cu trenul pe o distanta destul de mare. Apoi i-au dat jos si, dintr-un motiv sau altul, i-au pus sa-si gaseasca drumul inapoi, pe cai. Numai ca samanii nu mai voiau sa plece. Stateau in sei parand ca asteapta ceva.
Intrebati fiind de ce nu pleaca, au raspuns: "Asteptam sa ne vina sufletul."

Sufletul meu vine de vreo doua luni si parca nu se mai opreste.

Poveste

Amintiri albe

Sunt imagini care nu inseamna nimic pentru nimeni altcineva si poate ca asa e mai bine. Le-am facut in joaca, intr-o dimineata si ma gandeam ca viata e a naibii de scurta si ca poate, in curand... nimic din banalul din jur nu ma va mai atinge. Cum ar fi niste broderii simple si vechi care sunt frumoase doar pe cearceafurile bunicii.

Si i le dedic ca pe cele mai curate ganduri pe care le puteam avea pentru ea, un om alb care din adancimea suferintei sale uita unde e, dar inca n-a uitat ca-mi spune dintotdeauna "ochi de maslina". Si pentru ca de Craciun probabil ca am vazut-o pentru ultima data in viata asta.

Bunico... de-as avea si eu lumina ta!

Gyaltso

Yup...

Furia

Modest Mouse- cand reusesti sa-ti dresezi toti demonii

Lumea din fiecare strop

...

Oglinzi spre suflet

Chinese mist

Shai lhao shi- Shi lhi!

Orice calatorie te schimba, oricat de inchistat ai fi, oricat de putin departata ar fi destinatia.
Mi s-a spus la intoarcere ca drumul abia incepe si acum inteleg ca asa este; ideea e sa nu despachetezi niciodata cu adevarat, sa fii mereu pregatit pentru o noua iesire din lumea proprie.Nepal, Tibet, China, India... nu sunt tari usor de vizitat, nu sunt tari pe care sa le vezi din masina, trebuie sa stai acolo, sa le respiri aerul, sa vorbesti cu oamenii, sa-i asculti mai ales cand tac... vei afla despre sine mai mult decat ti-ai dori.Nici nu e nevoie sa pleci pregatit pentru asta, tarile astea stiu sa-ti atinga inima fara sa faci ceva anume, cu diferenta ca in timp prezenta lor va fi din ce in ce mai pregnanta in mintea, sufletul si toata fiinta ta.

Shai lhao shi- Shi lhi!

Iata jurnalul de calatorie care s-a lasat asteptat un pic mai mult decat ar fi trebuit, dar sper ca a meritat:)

Ornamente tibetane

...

SAN GU

San Gu este in mitologia chineza zeita... toaletelor, bailor, latrinelor, closetelor si a bailor publice.
De ce au chinezii o astfel de zeitate? Inca n-am inteles, dar tind sa cred ca e vorba de credinta in faptul ca orice lucru- cat de mic si de umil- din lumea asta are, la un moment dat, o importanta covarsitoare. De exemplu... un WC :)

In crestinism singurul echivalent (aproximativ) al acesteia este Sf.Mina- departe de a se dedica unor lucruri neinsufletite si atat de "vulgare", el este totusi protectorul pagubitilor, al uitucilor, al zapacitilor, al batranilor pentru care pierderea cheilor sau a cainelui este o tragedie fara margini.

Un strop de liniste

E incredibil cum poate un om sa oglindeasca intr-un singur gest, o privire, un cantec, o imagine, o vorba, toata linistea din lume.

Si e incredibil sa-ti dai seama ca esti fix contrariul acelui om. Si ca oricat te-ai zbate nu poti ramane decat ceea ce esti si sa constientizezi in acelasi timp ca insusi faptul ca te zbati e exact ceea ce n-ar trebui sa faci.

Si totusi... caile sunt multe si diferite, fiecare ajunge la lumina altfel, asa cum il indeamna sufletul, atat cat ii este dat sa inteleaga.

Hai, un pic de incredere:

Tibetul lui Hanan si Anat

Hanan si Anat sunt suprizele frumoase pe care ni le-au rezervat cei de sus in mijlocul unor situatii cenusii. Sunt doi tineri israelieni, sot (Hanan) si sotie (Anat), care au ales sa-si petreaca luna de miere pe drumuri.
Nu e de mirare ca ne-am placut din prima si, cat timp am calatorit prin Tibet, am fost aproape de nedespartit (erau in luna de miere, am scris mai sus!)

Probabil ca nu vor sti niciodata cat de mult a insemnat pentru noi (pentru mine, cel putin) prezenta lor la inceputul aceste calatorii, cand mie totul imi parea (si era, in mare parte) greu de inteles, ilogic si dificil.

Pana imi voi pune ideile in ordine, iata, in engleza, impresiile lor de calatorie prin Tibet:

" Tibet, as beautiful as it is, folds a tragic story.

It is a sad story of a depressed group of peaceful people, cruelly trampled by the Chinese communist regime.
The Chinese takeover in 1950 resulted in incredible slaughter of over Million Tibetans. Since then, Tibetans are forced to live under strict regulations, limitations and restrictions, closely monitored by soldiers, marionette-monks, and even the tourist's temple donations are taken away by the government.

More striking is the disappearance of monks. The most troubling occurred on 1995, right after announcing a six year-old boy to be the next Panchen Lama (2nd in importance to the Dalai Lama), he vanishes off the earth and was never seen since - most likely to be abducted by the Chinese, to become the youngest political prisoner.

The one year old Beijin-Lhasa 48 hours train, aside to the promotions given to chinese migrants, have done their trick and Tibet is being overwhelmed by the Chinese transported population - by now, Lhasa holds a vast majority of Chinese over Tibetan. Silently, China's pincers are closing down over Tibet.

The unjust is evident. The Tibetan calamities cannot be ignored and it seems as if the poor Tibetan nation is facing a potential extinction of its unique religion and culture.

Reaching and traveling in Tibet is not easy - Tourist Infrastructure and facilities (like roads, transportation, hotels, agencies) are still at their early stage, which makes traveling in Tibet a bit of challenge. Moreover, the Chinese are not so keen for western eyes to see what's really happening inside Tibet. This is why permits, guides and groups are required. This is why access to my blog site was blocked. and this is why once you finally manage to get in, you feel obliged to share your observations.

and its also not easy to get out of Tibet...
We needed to exit via China and so (thanks to our dear friend Laura who trekked with us and lives there) we found ourselves in Kunming - a nice Chinese city in the Yunnan province - just in perfect timing for the Chinese national independence holiday.

It was a good opportunity to meet the other side of China - The Chinese people are kind and nice. They certainly seems to know how to grow old nicely - Morning Thai-Chi in front of the river, playing music, folk dancing, playing cards and badminton (my Tennis skills didn't help much against the pros...).

China, the land of tea and rice, is very much a country under construction - old neighborhoods are being demolished and rapidly replaced with "modern" constructions. An environmental ray of light is the electric motorcycles that are pollution/smell/noise-free. (and hey, they even have a province named 'Henan'... ;-)

We took a few days for a proper beten-gav (after all, it's a honeymoon-:) relaxation, tan, beach, books and the rest at Koh-Phi Phi, Thailand, which is completely recovered by now from the dreadful 2005 Tzunami.

and it is here that this journey came to it's end - a long way gone to explore the mysterious Tibet (Tel-Aviv->Amman->New Delhi->Kathmandu->Lhasa->Kunming->Bangkok->Amman->Tel-Aviv...)

Hanan & Anat"

O surpriza pentru cei care au citit pana aici:
http://hananlevin.blogspot.com/

http://www.flickr.com/photos/hananlevin/sets/72157602547684748/

Multumesc

M-am intors din locul in care totul e prea mult, prea dintr-o data, prea repede, prea frumos, prea stralucitor, prea bogat si prea sarac in acelasi timp, perfect si mizerabil deopotriva, umilitor si inaltator de nu mai stii pe ce lume esti.

Iar locul acela e oriunde m-ar duce cel care stie sa faca sa-mi bata inima in ritmul chitarii lui Johnny

Manu Chao- cum sa nu-i iubesti?

Padurile din Valea Budului

mi-am pus talpile pe urmele pasilor lui, fiecare mai adanc decat celalalt, pana cand timpul mi-a ajuns pe pleoape si m-a acoperit treptat cu lumini, cu ploi, cu petale, cu tot ce-am iubit impreuna.