joi, august 30, 2007

miercuri, august 29, 2007

De-ale marii(1)...













Ganduri si mai mici ale aceluiasi om prea mic

uneori am senzatia ca oamenii merg cu ochii inchisi.
pleoapele ridicate putin dezvaluie doar metalul a doua simple bile intunecate.
si merg ca in transa, cu priviri de ceata, iar singura constiinta este a propriei bezne linistite din adancuri.
iar cand o forma se desface din intunericul dintotdeauna, isi strang pleoapele si mai tare, nu cumva sa le intre prea mult in ochi si de-acolo in suflet.
nu cumva sa fie nevoiti sa le faca loc in bezna personala, nu cumva sa contrasteze cu negrul primitiv.

fiecare isi poarta bezna ca pe o lume personala, cimitire de fotoni jur dimprejur, victime martirizate ale unor vise si sperante crancene, morminte la care n-a plans si nici nu va plange nimeni vreodata.

uneori chiar merg cu ochii inchisi si ma gandesc ca luminile sporadice ce incearca sa-mi impresioneze retina sunt sufletele lor. si-atunci deschid ochii si le salut, desi nu le vad si poate ca exista doar in mintea mea.

luni, august 20, 2007

Ganduri mici ale unui om oricum prea mic pentru a gandi

Sa fiu sincera nu credeam vreodata sa ajung sa inteleg 
cat de putin adanci pot fi apele sufletului. 
Unde incepe admiratia, unde se termina respectul, de ce apare 
dispretul, unde se sfarseste atractia, ce inseamna
superficialitatea, cine e vinovat de uitare... as fi vrut sa nu stiu.
Dar acum ca stiu, ce fac cu toate astea?
Ce fac altii?
Teatru?

In nici un caz.
Exista cu adevarat un loc in fiinta noastra in care toate limitele 
se intalnesc: prejudecati, orgolii, vinovatii, inteligenta, prostie, 
iubire, ura si indiferenta de tot felul, iar in acel punct toate
astea se anuleaza.
Tot secretul echilibrului e sa stii sa pastrezi la indemana acel loc.

E insuficient sa stii asta, dar vital.