luni, august 20, 2007

Ganduri mici ale unui om oricum prea mic pentru a gandi

Sa fiu sincera nu credeam vreodata sa ajung sa inteleg 
cat de putin adanci pot fi apele sufletului. 
Unde incepe admiratia, unde se termina respectul, de ce apare 
dispretul, unde se sfarseste atractia, ce inseamna
superficialitatea, cine e vinovat de uitare... as fi vrut sa nu stiu.
Dar acum ca stiu, ce fac cu toate astea?
Ce fac altii?
Teatru?

In nici un caz.
Exista cu adevarat un loc in fiinta noastra in care toate limitele 
se intalnesc: prejudecati, orgolii, vinovatii, inteligenta, prostie, 
iubire, ura si indiferenta de tot felul, iar in acel punct toate
astea se anuleaza.
Tot secretul echilibrului e sa stii sa pastrezi la indemana acel loc.

E insuficient sa stii asta, dar vital.