luni, ianuarie 07, 2008

...

Am auzit de curand o poveste despre niste cowboy care au capturat niste capetenii indiene si le-au dus cu trenul pe o distanta destul de mare. Apoi i-au dat jos si, dintr-un motiv sau altul, i-au pus sa-si gaseasca drumul inapoi, pe cai. Numai ca samanii nu mai voiau sa plece. Stateau in sei parand ca asteapta ceva.
Intrebati fiind de ce nu pleaca, au raspuns: "Asteptam sa ne vina sufletul."

Sufletul meu vine de vreo doua luni si parca nu se mai opreste.

3 comentarii:

explorish spunea...

cale lunga, din latse... :)

Alina spunea...

:))))))))))))))))

stringsax spunea...

Sufletul meu a inceput sa plece cate putin incolo. Incerc sa il urmez si eu.